E soare, e frumos, e cald de parcă e primăvară. Sărbătorile au trecut, tot cu soare...și mă gândesc la iernile copilăriei mele, când ningea ca în povești, mă uitam pe geamul aburit cum zăpada se așternea pe bradul din curtea casei...Bradul plantat de tata în ziua când am apărut în viața lui. Am și acum o fotografie în care mă ține în brațe în seara primului nostru revelion. Pe verso scrie..."Anul acesta mi-a adus-o în dar pe Adina"...Și ningea, ningea în copilăria mea...Bradul din casă își întindea brațele împodobite cu globuri, cu bomboane învelite în hârtie argintie, aurie și roșie. Le mai țineți minte? Desfăceam ambalajul acela festiv , luam bomboana și puneam în loc vata care era pe post de zăpadă printre crengile bradului. Era cald în casă, în suflet, mă bucuram de iarnă. Afară zăpadă. Străzile erau albe și plutea o liniște ireală. Cerul roșiatic, cerul de iarnă...și tata, și mama, și sora mea...
Acum nu a rămas nimic din toate acestea. Nici măcar zăpada. Cum să vă aduc înapoi, ani nevinovați? Măcar dacă ar ninge...
Adina V.
3.01.2018
un sarut dulcic....si e totul aievea...
RăspundețiȘtergere