sâmbătă, 31 martie 2018

Timpul pierdut



Azi m-am întrebat retoric (cine să-mi răspundă dacă pe mine mă întreb, nu? iaca un pleonasm, ei și?) ce fac eu pe FB? Cred că m-am prostit, cum să pierd timpul în care aș putea face altceva? Mă mai amuz spicuind de pe ici pe colo câte o perlă, dar să știți că nu-s acelea de cultură. Citesc o postare care face elogiul unei lupte în pat, cearceafuri mototolite, suspine, trăiri...așa de intense că simt cum mi se apleacă numai dacă mă gândesc la miere. Dau peste o aplicație care e pe post de ghicitoare în ghioc. Sau mai bine zis, în avatar. Îmi poate spune ce am fost in viața trecută, ce sunt și voi fi în viața viitoare. Accept, de curiozitate, le dau fotografia de la profil, și aflu că am fost actriță, hoață și apoi ducesă. Repet figura, numai așa, ca să-i verific, și nu renunța la niciuna din îndeletniciri. Dar, observ în subsolul rezultatului că-mi reproșează faptul că din cauza ochelarilor nu mi s-a putut detecta o parte din față. Păi, aplicație dragă, atunci de ce mă induci în eroare? Te dau în judecată că m-ai făcut hoață.
Mai arunc o privire la tv unde rulează un film prost, apoi iată, primesc o cerere de prietenie. Am vreo 700 neelucidate, neșterse din lipsă de timp. Noua cerere vine din partea unui imberb cu mușchi la vedere, posesorul unui Ferrari virtual, amator de manele și tipe tunate după ultima modă. Îi fac un bine și-i șterg cererea, dar nu pot să nu mă întreb cum ar fi arătat lumea dacă nu se renunța la chiloțeii tetra, budigăii de iarnă și ștrampii călduroși, decenți. Păi nu? Sănătos și serios. Presimt că bolile cele mai grave și frecvente ale secolului viitor vor fi cistita, glaucomul, osteoporoza plus toate afecțiunile legate de circulația sanguină, mult încetinită de la statul pe loc. De obezitate nu mai zic, nici de problemele psihice, acelea deja sunt apanajul prezentului.
Buun...Azi a fost o zi omagială a unui poet. Și nu unul oarecare. Să fiu eu sănătoasă de câte ori am citit că îl venerează atâția. Dar, curios, deși le dau mură în gură, ba o poezie, ba chiar înregistrări cu poetul respectiv, neam! Nika! Uitat. Iată cum devin adepta proverbului...A uita e omenesc! Ce, nu e corect? Ba e. Altfel nu aș fi așa calmă.
Ce spuneam? Aa, ce caut eu pe FB...Timpul pierdut.


Adina V.

31.03.2018


2 comentarii:

Adina Speranța spunea...

Adaug aici comentariul dragei mele Nella!

"Adina, iti multumesc, din suflet, pentru toate aceste momente, speciale, inedite !!
Esti minunata, prin ceea ce strangi, culegi, in fila ta. L-am mai ascultat si l-am mai citit si mi-am mai patruns fiinta de Nichita si de 31 Martie.
In suflet, si sa il sarbatoresc, Nichita, si-a purtat pasii, si pe aici, pe la noi ,,,
"Unde te vom sarbatori ?
La Ipoteşti, desigur, locul nasterii tale. Sau nu te-ai nascut deloc la Ipotesti (ori te-ai nascut cu numai o parte din tine) si memoria incepe sa ma lase (semn cert ca trebuie sa imi scriu Memoriile ?) Atunci la Lancrăm. Sau la Bacău ? Ori te-ai nascut si matale in comuna numita - firesc - Haimanale ca mai 'naintea ta Grecul, il stii care, Caragiale ? Ori la Ploieşti, orasul in care Eminescu se inhaitase cu unul Stănescu (detin irefutabile argumente despre existenta acelui Protostănescu), urbea focoasa si faloasa ? Asa te vad acum, in cerdacul conacului din Piata Amzei (era sa zic Mirceşti),, privind ninsoarea galesa in care se inchide eroul unei proze de-a ta, copacul Gică, si privind turlele de tabla ale Bucureştilor (era sa zic ale Iaşului) acoperind palate geometrice (era sa zic bojdeuci), asa te vad, gandind si dictand. Fiindca iti dictezi versurile scrise in prealabil in meninge cu caligrafia ta fumegand cristale, dictatorule ce esti si tiranule, incomod, Commodus. Nerone ,,, alb. Caligula cu incaltari de sindrilă ! Acum casa ta a facut loc unui bloc de beton si numai o piatra stupid compusa mai aminteste cu vorbe râcâite ce si cum. O inscriptie la care nu se face coada, o marturie neinsemnata, lipsita de piosenie. Nu cumva tu, Nichita Stănescu, esti cel mai bun semn evocator al lui Eminescu in bătrânul oras Bucureşti? Semn al poeziei de dupa el si de dupa tine, al marii, nemuritoarei poezii romanesti ? Sunt sigur ca nu poate fi altfel."

Adina Speranța spunea...

Adaug aici comentariul dragei mele Nella!

Adina, m-a impresionat, profund, aceasta realizare, videoclipul !
Si, "Se făcuse târziu şi noapte cu gânduri" - Nichita,
si ramane Cartea noastra deschisa, de rostire, a lui A fi si a lui A nu fi, lasata noua, si ingropata in sufletul acestui neam si pamant romanesc. Ce voce, ce rostire, ce interesanta frazare, cu pauza, raspicata, sa-l intelegem, sa-l deslusim, sa-l auzim ca el a fost si "acela", si a fost si "altadata", si ca "este", iar intre timp sa mai poata si "res-pira". Si sa cultive pamantul acesta, cu Cuvintele sale, sa "ingroape" "samanta" lui, in pamant, sa ingroape "osul" sau, si sa il afâneze. Acestea, toate, ne sunt lasate noua, "Eu sunt pământul vostru, eu sunt acela,,, ", si care, a umplut spatiul nostru si a respirat acest pamant o jumatate de veac, a vorbit Limba Română in Cuvântul sau. A atins astfel cele mai inalte piscuri ale limbii si literaturii, ale liricii.
Si un Vârf ce poate fi numit OMUL !
Si care, se citeste cu litere mari, se scrie cu litere mari, in limba romana, in romani, in pamant. Este asumat de poetii de ieri si de azi, care ii recunosc harul,, maine nu stie nimeni cum va mai fi,, nici Nichita nu a stiut, dar ne -a lasat pe noi sa il "destelenim", pentru ca a fost prea "infrunzit", prea "copac", prea "padure", prea "insufletit",,, prea "iubire a Ideii de iubire",, iar noi prea "piatra", macar daca am fi, dar nici aceasta nu stim sa intelegem sa fim,, ca popor am ramas cam decolorat de "albastru Absolut" si o "unealta" slaba in cultivarea "pamantului", a educatiei sufletului, si suntem pe "cale" de disparitie. Iar ca ultima idee, dintr-un interviu, pentru ca Nichita a fost prea simplu, prea cu bun simt, incat sa iasa in fata, iar "cuvintele" si "necuvintele" lui, nu i-au fost intelese, erau "incifrate", nici ca suflet nu a fost inteles la timpul sau,
"Dar poezia ?"
Nichita :
Dar mai ales vă conjur.
Nu puneți mâna pe poet!
Nu, nu puneți niciodată mâna pe poet!
,si era intr-un context, unde Nichita ii lua apararea lui Eminescu,,,
Multumesc, Adina ! La Multi Ani !
Iti doresc, sa fii binecuvantata cu bucurie si fericire, in aceasta Zi de Duminica, si de Sfanta Sarbatoare de Florii !"