vineri, 18 mai 2018

Adina V.- Medievală



Trece pe strada murdară, strecurându-se printre picăturile de ploaie. Vitrinele luminate etalează manechine cu priviri reci, îmbrăcate pretențios, încremenite în poziții ostentative, de parcă te aștepți să facă următorul pas. 
Pe strada murdară, hârtii, frunze uscate, crenguțe, se mișcă într-un dans alert purtate de vânt. Piatra cubică șlefuită de atâția pași e alunecoasă. Vechiul burg păstrează ceva din atmosfera medievală. 

Cândva, rochii lungi de tafta se prelingeau peste piatra de râu, zgomotul copitelor de cai se auzea de departe, piatra încălzită de soare strălucea sub piciorușele copiilor ținuți de mână de guvernante.
Pe o alee lăturalnică un paj fura un sărut unei slujnice grăbite și îmbujorate. Trăsuri impunătoare duceau domni cu blazon la întâlniri importante. 
Forfota micului burg atingea apogeul la miezul zilei. Cavalerii cu cizme lustruite se opreau în dreptul ceaunelor de la marginea drumului în care se pregătea vânatul. Polonice uriașe atârnau la brâul bucătarilor. În depărtare, valea mustea de verdele copacilor. 
În vechiul turn, ceasul anunța amiaza. Limbile se mișcau imperceptibil, mușcând lent din timp. La intrarea în burg, țiganii lingurari și căldărari se opreau din făuritul obiectelor și, așezați sub un copac, erau serviți de femeile lor oacheșe cu părul prins sub basmalele colorate.
Peste puțin timp, străzile se umpleau de copii ieșiți de la scoală. Până în centrul cetății aveau de parcurs trei sute de scări acoperite. Lemnul vechi îi proteja de soare sau ploaie. Ce vacarm iscau glasurile lor subțirele în graba spre casă!
Seara aveau loc întreceri între cavaleri, se trăgea cu arcul la țintă, rochiile, ah, rochiile de tafta ale doamnelor foșneau când se atingeau de caldaram sau de pereții albi ai caselor. Mai vedeai câte o domnișoară grăbindu-se cu ochi zâmbitori spre o întâlnire secretă, poate sus, în parcul de lângă școala cetății. Ferestrele caselor erau luminate blând de lumânările aprinse din candelabre. Umbre fugare se zăreau prin perdelele fine.
Apoi, noaptea se lăsa peste Sighișoara...

În vitrinele luminate, manechinele privesc cu ochi reci cum ea trece pe strada murdară, prin ploaie.

Adina V.

18.05.2018  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc pentru popas.