vineri, 29 iunie 2018

Viciile românilor celebri



Sadoveanu, un zgârcit împătimit de pescuit şi vânătoare.
Îşi comanda undiţe de la Londra, dar nu împrumuta niciodată bani Pasiunea lui Mihail Sadoveanu pentru vânătoare şi pescuit depăşea de multe ori plăcerea scrisului. În muzeele memoriale din Neamţ şi Iaşi dedicate scriitorului există destule mărturii ale preocupărilor sale extra-literare. Cunoscuţii îl ştiau însă pe Sadoveanu drept un zgârcit care se tocmea la sânge cu ţăranii de la care cumpăra produse.
Mihail Sadoveanu, între cei mai prolifici scriitori români ai secolului XX, şi-a petrecut amurgul vieţii în Neamţ, în casa de oaspeţi situată pe dealul Vovidenia, la 1 km de Mănăstirea Neamţ. Construcţia, ridicată în anul 1937 de Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei (1935-1940) i-a fost pusă la dispoziţie scriitorului de statul român în anul 1944, iar din 1949 i-a fost cedată spre folosinţă pe viaţă.


FOCŞANI. Femeile frumoase, marea slăbiciune a cronicarului vieţii mondene, Duiliu Zamfirescu
Părintele lui „Tănase Scatiu” a avut mai multe aventuri amoroase în tinereţile sale, mai ales în perioada când lucra ca reporter de monden. Puţină lume cunoaşte faptul că marele scriitor vrâncean Duiliu Zamfirescu a fost la vremea sa unul dintre cei mai importanţi cronicari ai vieţii mondene din Bucureşti, postură care i-a atras şi un renume de curtezan. Ca ziarist monden, avea un umor extrem de fin şi un sarcasm pe măsură, înfierând zilnic în paginile ziarului cucoanele cu ifose.

TÂRGU-JIU. Viciile lui Brâncuşi: Marelui sculptor îi plăcea să fumeze şi să bea vin Constantin Brâncuşi, sculptorul român considerat părintele sculpturii moderne, era un fumător împătimit, iar băutura lui preferată era vinul.
La Paris, Brâncuşi îl invita în dese rânduri la locuinţa sa pe compozitorul francez Erik Satie, cu care petrecea până dimineaţa. Lui Brâncuşi îi plăcea să bea vin de Beaurjolais. „Cipică, vino să iei masa la mine astă-seară. Astă-seară împlinesc o jumătate de secol…Odată m-a invitat să tragem un chef împreună. Am băut în neştire. Eu eram foarte tânăr, el era încă tânăr, să fi avut vreo 45 de ani, şi se ţinea foarte bine…Se făcuse între timp 5 dimineaţă. Eu îi spun: nu mai pot, trebuie să mă întorc acasă! El răspunde: bine, te întovărăşesc. Când ajungem în colţul străzii Monsieur le Prince, îmi spune: ia întinde braţul! Ştiţi, mi-era rău, mi-era chiar foarte rău…M-a apucat de mână şi a început să mă învârtă în jurul unui copac, dar cu ce putere! Mă roteam ca un titirez. Dă-mi şi mâna cealaltă!, mi-a spus. Îmi ia şi mâna cealaltă şi începe să mă învârtă în sens invers. Ei, cum te simţi acum? Mă simt de minune! Ne-am întors din drum şi ne-am apucat iarăşi de băut. Era formidabil! Un om cu totul extraordinar!”, povesteşte compozitorul francez de origine română Mihalovici într-un interviu acordat lui Nicolae Argintescu-Amza.

Niciun comentariu: