Fântana aceea din care zbura pasărea paradisului în nopțile cu parfum de miozotis, din care se auzea muzica sferelor lin mângâiată de clipocitul apei, în care se oglindea zâmbetul îngerilor în timp ce degetele noastre se uneau pe piatra ei rece...fântâna aceea, atât de departe acum, a secat.
Adina V.
7.09.2018.
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Veni-va ploaia cea de sus
RăspundețiȘtergereSi-n locul unde-i azi pustie-
Va curge iar,cum a mai curs-
Mult asteptata apa vie...
Rabdare ,deci,nu dispera
Totul va fi ca altadata-
Chiar piatra se va bucura
Si-un foc va arde pe-a ei vatra!
P.S.
Orice as face,orice-as zice
Tu imi ramai...inspiratrice
Mulțumesc pentru frumosul dăruit, Alex! :)
RăspundețiȘtergereCu draaag!