În fiecare zi, neștiind, participăm la cedarea țării în mâinile corporațiilor străine. Cum facem asta? Nu ne obligă nimeni, e alegerea noastră. Rădăcina acestei alegeri este în perioada de tristă amintire când toți ne doream produse străine. Cum s-a întâmplat asta? Tocmai prin faptul că ne erau interzise, omul dorea cu atât mai mult. Orice era ”de afară” era bun. Se vindeau pe sub mână săpunuri, țigări, cafea. Aceste produse cumpărau la rândul lor servicii. Mergeai la doctor cu pachetul de Kent, aveai ceva de rezolvat la o instituție, pachetul de cafea, săpunurile erau biletul de trecere. Mai dă-i acum cuiva un pachet de țigări sau mai rău, un săpun că ți le aruncă în cap. Acum totul se reduce la bani, bani mulți.
Buun! Ia să ne gândim puțin! Cum ne vindem țara? După revoluție, democrația de fațadă ascundea capcane. Privatizarea societăților, unităților de stat a fost cea mai mare păcăleală. Statul a dat acțiuni angajaților pentru a le închide gura, le-a creat sentimentul că sunt părtași la ceva. Dar acțiunile lor nu însumau niciodată 51 la sută. De ce a făcut asta statul? Avea nevoie de bani și aceasta a fost o soluție de a-i avea. Nu mai spun că ulterior, procentul decisiv a fost cumpărat de companii străine care au lăsat în paragină totul. De ce? Păi la o valoare și așa mică, au plătit doar 51 la sută ca să cumpere o unitate care le făcea concurență prin produsele sale. Astfel din fabrici, uzine acum mai sunt doar niște ruine.
Agricultura. Colectivizarea, comasarea terenurilor agricole în ferme colective în perioada de tristă amintire. Țăranii aveau fiecare câte o bucățică de pământ pe care o lucrau cu plugul tras de boi. Productivitatea era scăzută, dar din asta trăiau. Prin aceasta comasare, statul a intrat în posesia unor terenuri agricole imense. Pe care însă le-a lucrat cu tractoare, a instalat sistem de irigații, cel mai performant din toate țările. Asta a însemnat o cerință imensă de uitilaje agricole. S-au generat locuri de muncă, ca să dau numai exemplul fabricii Tractorul din Brașov, apoi fabricile care produceau camioane, unelte agricole, silozuri etc. Țăranii au devenit angajații fermelor și lunar încasau salariu. Plus o parte din recoltă. Fapt pe care dacă îl analizăm, însemna că oricum salariul adunat din lunile lucrate plus cota parte din recoltă depășea ce ar fi produs el singur cu plugul tras de boi. După revoluția din 89, țăranii au început treptat să primească înapoi pământul. Ca să-l lucreze aveau nevoie de tractor, de unelte. Pe care nu le aveau cum achiziționa. Buun. Și ce face bietul țăran? Vinde! Că degeaba ai pămănt dacă nu-l poți lucra. Și cine poate cumpăra? Alt țăran? Nu, vin străinii dornici să ia pe nimic terenuri imense. Aduc tractoare, aduc tot ce trebuie. Și angajează oameni, dar puțini, pentru că metodele moderne suplinesc munca multor oameni. Astfel încât, țăranul român ajunge iar să lucreze la altul, dar acum nu e părtaș la recoltă. Fabricile de tractoare, de unelte agricole dau faliment, străinul aduce de la el tot și recolta o vinde tot la el. Ce rămâne în țară? Salariul cîtorva oameni care lucrează la el. Restul pleacă masiv în alte țări. Plus subvențiile acordate de stat, care oricum sunt mai mari decât salariile angajaților. Tragem linie și vedem că pe lângă faptul că pământul nu mai este al nostru, nu prea mai rămâne ceva în țară nici din exploatarea lui.
Produsele de bun consum. Cum vindem țara prin aceste produse? E simplu. E plin de supermarketuri, hipermarketuri peste tot. Mall-uri la fiecare pas. Îmbrăcăminte, încălțăminte câtă vrei. Dar românul vrea străinătățuri, că tot i-au lipsit atât de mult înainte. Vrea mărci de renume, iar în lipsa posibibilităților se mulțumește cu fake-uri, și alea tot străine, din China, Thailanda etc. Să facem un calcul simplu: la 100 de euro investiți de compania străină care vinde ceva în România, ea scoate 200. Adaus comercial de 100%. Din acest beneficiu, scade salariile angajaților. Această cheltuială poate fi de cel mult 1%, raportând la nivelul investiției de care am spus, de 100 euro. Restul e al companiei care vinde. Care nu este românească, deci banii ies din țară. Cei 100 investiți au fost deja dați în altă țară, cei 99% din beneficiu zboară și ei, urmând a fi reinvestiți ca să aducă alt profit. Ce rămâne în țară? Acel 1% al angajaților. Care, surpriză, intră tot în buzunarele străinilor pentru că și angajatul cumpără haine, încălțăminte, parfumuri etc totul de proveniență străină. Că ne plac și ne-au lipsit. Ar mai fi TVA de achitat la stat, dar sunt metode să fie compensat. Ar mai fi de achitat la stat impozitul pe profit, dar sunt atâtea metode de a fi diminuat încât nici nu are rost să ne mai gândim la el. Cu o investiție falsă în acte sau cu pierderi, casări se rezolvă. Compania cumpără un spațiu ca să mai poată trage cât mai mult din buzunarul românului și are deja o cheltuială care se amortizează în mult timp. Deci se rezolvă. Și românul spune mulțumesc că a venit șnapanul să-i dea de lucru și mai e și mândru că lucrează la el. Însă banii ies din țară.
Pe spinarea consumului românesc se îmbogățesc alte țări. Ne punem în casă gresie din Italia, cumpărăm mobilă de la Ikea, mâncăm carne de import, plantăm legume cu semințe din import, dăm bani pe vacanțe în alte țări și țara se duce de râpă. Or mai fi bieții tărani care se chinuie să vândă câte ceva din producția proprie, dar nu au acces la marile lanțuri de magazine care înghit zilnic sume exorbitante. Ponderea producției românești e prea mică, practic neimportantă în tot acest cuantum al banilor care zboară înafara țării.
Dar străinul deștept ce s-a gândit? Ia să nu mai produc eu la mine în țară ce trimit în România, că plătesc un salariu de 2000 euro pe lună, nu mai bine fac eu o șmecherie să deschid acolo o fabrică, salariul e pe sfert, mă bat și cu pumnii în piept că am creat locuri de muncă, statul îmi dă facilitătți pe termen lung, mă scutește de impozite și de fapt eu îmi fac treaba la un sfert de cheltuieli, dacă nu și mai puțin. Să luăm, de exemplu, firma Coca Cola. Are fabrici în România, trimite doar soluția de bază (chimicale 100%) și îmbuteliază aici. A creat locuri de muncă, deci. Dar pentru ei aceste locuri de muncă reprezintă o reducere substanțială a costurilor ce privesc salariile. Numai prin asta ei câștigă enorm. Nu mai are cheltuieli cu transportul, cu materia primă de îmbuteliere, etichete, etc. Nu se compară o sticlă de plastic produsă în România, nici o etichetă etc cu una produsă în altă țară unde salariul e 2000 euro pe puțin și el se regăsește în costul final al produsului. Și românul e bucuros, laudă firma că i-a dat loc de muncă și drept răsplată NUMAI în România există Coca Cola cu aromă de vanilie, scorțișoară , piersici??? Numai în România s-a extins așa mult oferta. Pentru că ne place tot ce NU e românesc.
Unde se mai duc banii angajaților? A, pe cheltuielile casnice. utilități. Ia să vedem: apa - apa Nova, companie franțuzească, Enel, companie italiană. Clar? Să mai zic de Vodafone, Orange etc? România este o piață mare desfacere a produselor din alte țări. Ne vor pentru că îi vrem de mult timp. Și ne satisfac dorințele luându-ne tot. Oricum, eram pregătiți să dăm și cămașa de pe noi pentru ceva de marcă străină.
Se taie pădurile cu o viteză vertiginoasă. Străinul vrea lemn de calitate și ieftin, iar la el nu e așa, acolo nu poate să taie o pădure întreagă în câteva zile că-l priponesc autoritățile și în plus, costă mult lemnul lor. Așa că ne-a găsit mai darnici și tot ia ce se poate. Că ne place mult tot ce-i străin.
Astfel s-a distrus țara, prin alegerile noastre. Nu zic de cele politice, alea oricum nici nu mai contează, sunt doar jocuri de culise. Dacă mâine vă oferă cineva încălțăminte sport românească, tot după Adidas și Nike vă sclipesc ochii.
Cum a mai jubilat UE când a vrut Ucraina să adere. Păi la ce piață de desfacere reprezintă Ucraina, noi suntem mici copii!
Acum faceți singuri comparația cu vremea de tristă amintire și poate ”tristă” va căpăta alt sens. Nu zic că era bine atunci, spun doar că e foarte rău acum.
Adina V.
1.07.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru popas.