marți, 22 mai 2018

Adina V. - "Mâța blândă zgârie rău"

                         

   "Acum cinci ani, când încă eram în stare embrionară, cunoscusem deja succesul. Creativitatea mea înăscută ulterioară dezvolta circumvoluțiuni prin materia cenușie stârnind praful in acea masa gelatinoasă în care eram unica ființă. Mă adoram și mă ofeream adorării mele cu aceeași îndărătnicie a unui catâr îndemnat să înainteze. 
   Pluteau în jurul meu atâtea gânduri încât nu știam pe care să-l aleg mai degrabă, așa că am pus repede mâna pe toate și le-am înghesuit în burta aflată în stadiul de dezvoltare incipientă. De atunci vorbesc din burtă. 
Nu mă deranja prea mult atrofia cerebrală a celulelor nervoase, sistemul meu de valori urma să schimbe, oricum, lumea. Eram dotată cu o oarecare atracție, lucru demonstrat prin faptul că mă plăceam extrem.  
   Când am fost expulzată din mediul meu propice, am cunoscut și alte elemente asemeni mie, fapt care m-a bucurat și întristat totodată, deoarece unicitatea mea era în pericol. Am luptat cu dinții și cu ghearele, cu vorba și cu limba, cu privirea piezisă, ca să mă cațăr în vârf, acolo unde nebunia creatoare nu putea fi înfrântă de nicio logică demonstrativă bazată pe concepte ridicole pentru mine. Mi-am asumat unele din ele ca fiind ale mele și am purces la crearea unui imperiu. De pe culmea culmii unde mă îmbătam cu aerul rece care avea efect advers asupra mea în raport cu restul creaturilor, mai aruncam din când în când o privire scârbită spre poale unde trecători grăbiți se opreau brusc pentru a-mi admira măreția. Și astfel, îmi continuam dezvoltarea întru definirea personalității mele care urma să bată toate recordurile de audiență chiar dacă pe frunte tronau nestingherite cucuiele obținute în urma deschiderii ușilor prin metoda berbecului.    
   Când am coborât iar printre făpturile nevolnice, acestea  m-au aclamat îndelung. Am cules un fir de păpădie și am suflat spre ele. Culmea (nu aceeași de mai sus), unele nici nu au clipit, așa erau de vrăjite.
   De atunci, conduc lumea după bunul meu plac."

   Așa vorbea mâța tolănită pe un tăpșan în fața auditoriului căzut în coadă de admirație, în timp ce-și vopsea ghearele cu lac falsificat.

   Pericolul cel mai mare îl reprezintă faptul că are la dispoziție nouă vieți, timp suficient pentru a prosti multimea.

Adina V.

22.05.2018

Niciun comentariu: