Canarul familiei (partea a treia )

   Mă uitam în urma prichindelului care se îndrepta spre magazin să schimbe pasărea ce se dovedise a fi necorespunzătoare pentru canarul nostru şi mă gândeam câtă responsabilitate implică să ai o biată vietate ruptă din mediul ei şi osândită la un trai într-un spaţiu închis, limitat de nişte gratii. Chiar dacă faci tot posibilul să îi oferi maxim de confort, parcă tot nu e în regulă...
  După o jumătate de oră apare my son cu a doua "posibilă" consoartă (spun posibilă deoarece până la proba contrarie nu pot afirma cu siguranţă nimic).
  O ''domnişoară'' de un galben pal , sfioasă şi rezervată . Zic: "Foarte bine, asta e educată, are cei şapte ani de acasă". Băiatul tresare şi-mi zice:  "Aşa bătrână e?? O duc înapoi!"  I-am explicat cum stă treaba cu cei şapte ani şi s-a liniştit.
  Am luat în mână  pasărea ca să îi fac intrarea în colivia ce o aştepta cu toate cele: seminţe de toate soiurile, batonaşe cu vitamine, oglinjoară să-şi admire coafura, piatra ponce să-şi facă pedichiura , leagăn elegant, demn de Înălţimea sa ...ce mai! Nu putea spune că nu i se ofereau condiţii demne rangului de prinţesă ce atentează la inima frumosului canar care o aştepta într-un colţ, nerăbdător.
    Domnişoara , cum a acces în ''palat'' s-a cocoţat pe un beţigaş ( jilţ) şi acolo a rămas . " N-a mişcat nici fulg , nici pană" zicea Poe  referindu-se la o altă pasăre , dar ce bine i se potrivea şi acesteia ... Căci nemişcata a rămas vreo oră , stând în acelaşi loc. Împinsă de curiozitate , m-am apropiat să văd ce o face atat de impasibilă la încercările masculului care dădea semne că îşi pierde interesul. Mă uit mai atenta şi realizez că stă într-un picior. Zic: "Toane de Dorobanţi" ...o vrea să arate că statutul ei este unul superior...sau o fi cunoscătoare a celebrei lovituri a cocorului (Karate Kid)  şi stă în espectativă, în caz că va fi atacată să apeleze la arma secretă din dotare, piciorul ascuns.
  Mai trece o oră , tot în aceeaşi poziţie. " Să fie barză , în miniatură?" mă întrebam... că nu puteam înţelege cum de nu schimba piciorul pe care stătea. Epuizând şi cea din urmă picatură de răbdare , introduc mâna în colivie şi o iau la examinat. Stupoare !! Don'şoara era şchioapă, aşadar din cauze impuse stătea atât de nemişcată !
  Am convocat consiliu de urgenţă pentru a fi dezbătută tema " Zburaătoarea şchioapă". Mie îmi era milă de ea şi aş fi vrut s-o păstrez , să nu o trimit înapoi , dar fiul meu mi-a replicat că el este neîncrezător în posibilităţile ei de a-şi creşte puii, având doar un picior, că va trebui să fie îngrijită şi el nu poate , că are şi altele de făcut , printre care lecţii de învăţat, teme de scris... de care îşi adusese aminte subit . Deci , supunând la vot , vot de la care am fost exclusă pe considerentul de implicare emoţională ce îmi afectează obiectivitatea , s-a hotărât în unanimitate (cum altfel? ) să fie returnată .
   Deci iar un drum către magazin ...unde deja devenise cunoscut în numai două zile.  Am privit cu milă pasărea şchioapă şi i-am dorit să găsească o familie care s-o accepte...

Va urma .