Adina V. - O altă viață

foto catrin welz stein

    Lăngă pat, pe comoda acoperită de praf, cartea era deschisă la pagina 113. Stătea întins cu mâinile sub cap. Privea fix tavanul. Liniștea devenise claustrofobă, ar fi vrut să țipe, să trântească ușile, să deschidă fereastra ca să intre zgomotele infernale de claxoane, frâne, voci, din strada aglomerată. De parcă astfel, viața ar deveni o confirmare. Sau ar estompa iureșul gândurilor.
   Copilăria era un capitol încheiat, adolescența la fel. Se simțea bătrân. Evadase în paginile cărților și nu trăise decât viața altora.
   Un gând insistent se cuibărise în mintea sa și scormonea prin dorințe. Ar fi vrut să fie alături de cineva, să-i zâmbească dimineața, să-l dojenească când uita să mănânce și bea prea multă cafea. Și fuma...

   Lucra la un hotel select de câțiva ani. Serviciul îi răpise bucuria plimbărilor, orele îndelungate îl țineau legat de rezervările făcute de oameni din toată lumea. La început se bucurase că avea contact cu diferite culturi, de parcă cei veniți de peste mări ar fi adus cu ei o parte din fiecare țară pe care visa s-o vadă și el, cândva. Apoi, în timp, dorința de a călători s-a pierdut.

   Ieri se oprise la recepție o fată cu pielea albă, neafectată de soarele nemilos al Mediteranei, cu ochii migdalați. Părul inelat îi mângâia umerii. Era înaltă, purta o rochie verde cu flori de portocal. Ceruse zâmbind cheia de la cameră, apoi, s-a îndreptat spre liftul care urma s-o ducă la camera de la etajul 14. I-a căutat numele în listă. Kaira, ce nume exotic! Venea din Islanda, din țara gheizerelor și a aurorii boreale, era copila unui tărâm mistic. Toată ziua a așteptat cu nerăbdare s-o revadă. Seara, când se pregătea să plece, un grup numeros și-a făcut apariția în sala hotelului, urmau să plece spre aeroport, sejurul lor se încheiase. Printre ei, Kaira, ca o copilă a luminii, atrăgea privirile. Grupul s-a îndreptat spre recepție, pentru a preda cheile. Zâmbetul Kairei i-a încălzit inima. A urmărit-o cu privirea până a ieșit din hotel. Pentru prima oară simțea cum un sentiment de neîmplinire punea stăpânire pe el.

   După o oră, s-a pregătit de plecare. Pe o canapea din sală a văzut o carte uitată, probabil, de vreunul din clienții hotelului. A luat-o cu gândul s-o lase la recepție, dar oboseala l-a îndemnat să o predea a doua zi. Afară, aerul sărat al mării s-a lipit de el. Și-a descheiat până la piept cămasa albă și a luat un taxi până la apartamentul în care locuia de patru ani. Patru ani de liniște, de singurătate, de serviciu obositor și călătorii imaginare prin țările clienților hotelului. Patru ani de fugă din fața sorții, de repaus al vieții. Rutină si iar rutină, cu bucurii imaginate, scurte, trecătoare.

   Ajuns acasă a făcut un duș, s-a așezat în fața televizorului, căutând un film liniștit ca să adoarmă. A observat cartea pe care o lăsase pe masă. Uitase de ea. S-a gândit s-o frunzărească puțin. A început să citească și a uitat de film, de ora târzie. Povestea l-a acaparat, s-a dus în pat și a continuat să citească. Abia când a ajuns la final, a citit titlul de pe copertă... „O altă viață”, autoare Kaira.

adina. v.

5.02.2021