Adina V. - Mai ții minte?

Mai ții minte caișii din curte între care legasem o pătură pe post de hamac? Degetele mele erau neîndemanatice și legăturile nu rezistau, dar tot încercam, ignorând căzăturile. Caisele coapte se desprindeau și cădeau cu zgomot pe pământ, corpul lor moale și auriu deschizându-se ca o scoică.

Mai ții minte podul casei cu aerul stătut și miros de cărți vechi? Erau aliniate în teancuri înalte cât mine și mintea mea de copil era fascinată de misterele ascunse în acele foi îngălbenite adăpostite de coperți jilave.

Mai ții minte patul cu baldachin de la subsol? Era situat pe pe o platformă mai înaltă a încăperii, astfel încât, urcai  o treaptă pentru a ajunge la el. Perdelele erau zdrențuite, mâncate de timp, atârnau de o parte și de cealaltă, dar pentru mine era patul somptuos din poveștile cu zâne, Feți-frumosi și Albă ca Zăpada. Atunci am înțeles că poveștile există.

Mai ții minte tufa aceea care se revărsa peste gard, cu flori mici, albe și lunguiețe? Culegeam florile, apoi le rupeam la bază și trăgeam cu atenție așa încât pistilul alunecând prin floare scotea la iveală o picătură dulce ca nectarul.  Ce aromă avea acel dar al florii mâinii maicii Domnului.

Mai ții minte bradul stufos din fața casei, sădit de tata în ziua nașterii mele? Între crengile lui o lume de insecte își ducea existența. Pe tulpină, din loc în loc, atârnau boabe mari de rășină, de culoarea chihlimbarului.

Mai ții minte parfumul salcâmului înflorit și ciorchinii aceia imenși, plini de flori? Sau masa de sub dudul  care se umplea de omizi vara? Frunzele lui roase erau ca o dantelă fină din timpuri îndepărtate.

Mai ții minte cum priveai soarele până când totul se pierdea în jur și rămânea doar acel cerc auriu? Sau tufele de crini care ascundeau sub frunzele lor mari generații de melci? Sau cum, în colțul geamului de la bucătărie era o crăpătură mică din care ieșeau furnici?

Mai ții minte ce gust are copilăria?

Mai ții minte, Adina?

Adina V.

27. 02. 2018