Citesc surprinsă postări cu agramatisme, cacofonii evidente care se lăfăie în văzul tuturor, erori de tastare (ca să fiu blândă) și îmi spun că e mai bine să tac, strivită de avalanșa de "Superb"-uri, "Minunat", "Mă înclin" (oare de ce? te doare burta?) "Prețuire" (da ce, suntem la amanet?), "Mirific" ( probabil încă nu s-au trezit din somn), "Emoționant" (da, și mie îmi vine să plâng) ...
Mă gândesc să arunc o privire la dotarea intelectuală a autorului, dar renunț, convinsă că iar dau peste cineva cu vreo trei facultăți la bord care o să mă ia la întrebări dacă îndrăznesc să-mi fac simțită prezența: "Cine ești tu să îmi spui că am scris greșit? câte cărți ai publicat ca să știu cu cine stau de vorbă? ce treabă ai pe wall-ul meu?"
Neavând cu ce mă lăuda, asta din bun simț, că totuși aș putea enumera câte ceva, învăț să tac, admirând trocul de like-uri și întrebându-mă: io de ce n-aș scrie orice bazaconie, că oricum nu citește nimeni? dau căteva inimioare în dreapta și-n stânga și m-am asigurat de un loc în istoria literaturii, mai știi?
Mi-e rușine de poeții adevărați.
Când l-ai citit pe Blaga, Nichita, Păunescu, Esenin și atâția alții, ce poate să-mi mai spună mie ceva gen "Foaie verde-n bol de nucă"? (asta-i scoasă pe moment, nu o considerați indiciu).
Deci, iertare că dau atât de puține like-uri.
Zi senină și minunată...și mirobolantă etc.
(adrisant: FB)
Adina V.
18.09.2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru popas.