Într-o zi mohorâtă de toamnă, cu ani în urmă, treceam grăbită pe la Romană, amestecată în furnicarul acela de du-te-vino care te prinde în mijlocul lui și în care te simți ca o picătură în ocean. Nu mai știu ce aveam de rezolvat, nu mi-a rămas în minte acest amănunt.
La un colt de stradă, așezată pe marginea uneia din clădirile impunătoare din centrul capitalei, o bătrânică stătea ghemuită, de parcă nu ar fi vrut să atragă atenția. Nu privea oamenii, părea a sta acolo de când vremea, de parcă era parte din decorul cenușiu al toamnei, al clădirii vechi, cu ziduri gri, crăpate. Nu cerea nimic, nu cerșea, părea pierdută în gânduri.
Am simțit o tristețe atât de mare, încăt nu am putut continua drumul. M-am oprit, am scos niște bani, m-am întors cu teamă în suflet să nu fac vreo greșeală. I-am întins banii, a tresărit, mi-a prins mâna și a vrut să mi-o sărute. Am oprit-o, în timp ce lacrimile îmi încețoșau privirea. A ridicat capul și i-am zărit ochii albaștri, lacrimile. I-am spus că eu trebuie să-i sărut mâna, nu ea...Din respect pentru o viață trăită din greu, pentru umilința la care se supunea pentru a putea continua să-și mai adauge pe răbojul anilor încă o zi, și încă una...
Am plecat simțind vinovăție față de bătrânii noștri. Față de neputința noastră de a-i ajuta, de a le oferi alinare la bătrânețe.
În spatele meu, niște tineri care văzuseră scena, s-au gândit că le-ar fi mai frumoasă ziua dacă ar repeta gestul, dar...nu din bunătate, nu... Au oferit bani bătrânei întinzând mâna cu un gest firesc mâna pentru a fi sărutată, gest pe care bătrâna l-a îndeplinit, neridicând capul și mulțumind cu glas stins. Tinerii râdeau și și-au văzut mai departe de drum.
Am rămas uitându-mă în urma lor, uitându-mă rușinată la bătrânica ce părea doborâtă de povara crucii destinului amar.
Nu știu ce simțeam mai puternic: durere, tristețe, neputință, furie...Furie!! revoltă, rușine că mai există astfel de oameni fără inimă, fără suflet.
Au trecut anii...mulți la număr, dar bătrânica revine în amintire în zilele mohorâte de toamnă...
Adina V.
