miercuri, 19 septembrie 2018

Silviu Iliuță - Romgleza noastră cea de all days.


Mi-a zis azi o prietenă că e in a hurry, că se grăbește la job pentru un meeting office cu CEO. Practic, a chemat-o directorul să îi facă o cafea. Și am înțeles-o, lucrează la multinațională, așa că jumătate dintre cuvinte îi vin în engleză. E assistant director, adică secretara directorului, dar, la așa denumire, cum ajunge câte un meșter sau un instalator de AC prin companie crede că ea e numărul 2.

Alt amic, cu care m-am întâlnit la bus în stație, mergea la training. Pregătirea și instrucția sunt noțiuni perimate, acum se poartă training. Una e să zici: mă pregătesc să ajung magazioner-șef la Lactate și alta e: „fac un training să fiu operational chief of Milk&Cheese Departament.” Acum lucrează part-time ca promoter. Adică, pentru cei mai puțin obișnuiți cu romgleza: împarte flyere (fostele pliante) pentru un Gym (fosta sală de sport) și este plătit pentru jumătate de normă.

Afară e un freezing rain de te omoară. Aș fi vrut să zic ploaie care îngheață, dar mi-e că nu mă mai înțelege nimeni. Intru la supermarket să grab a snack. Snack, pentru că „gustare” îmi pute. Apropo, știu că am preluat „supermarket” de la americani, dar nouă nu ne-a fost de-ajuns, așa că am inventat hipermarket-ul. Dacă există cineva care să îmi spună care e diferența dintre supermarket și hipermarket, îi dau 10 apple juice! Că sucuri de mere am văzut că nu mai au la raft. Optez între un snack cu steak și unul cu ham. „Friptură” sună din secolul trecut, iar șuncă nu mai mănâncă nimeni azi. În definiția românească, hypermarket-ul cuprinde un supermarket, plus alte magazine. Atunci care mai este diferenta între un hypermarket și un mall? Sau mall-ul e gigamarket?

Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre fashion și make-up. Moda nu mai este un cuvânt la modă, iar machiajul moare și el. Pentru că oricât de agramat ai fi, dacă știi trei cuvinte în engleză păcălești 5 fraieri. E în trend, nu în tendințe, să arunci cuvinte în engleză. O colegă account și-a făcut un tatoo pe body (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii își fac tatuaje). O să ni-l arate la party-ul din weekend. Nu la petrecere, să nu înțeleagă cineva că e cu taraf. Domne ferește! For God’s sake!

În muzică nu mai avem orchestre sau formații, ci band-uri. Pentru că, nu-i așa, orice mizerie ai cânta, altfel sună „Costel de la Calafat Band.” Care Costel Band nu mai cânta trei manele și două melodii furate, ci efectuează un performance fusion-evergreen și manele!

Cartelele sunt prepay, nu preplătite. Nu le mai cumpărăm, ci le shopping-uim (da, am auzit asta), dupa ce luăm cereal bars de la raionul Diet și toast de la Bakery.

Un coleg de la advertising, nu de la publicitate că e un cuvânt perimat, ne spune în coffee break că la televizor a văzut un Breaking News: Iohannis a ținut un scurt briefing, așa a zis prezentatorul. Nici măcar el nu mai face conferințe de presă, penduleaza între scurt briefing și silent briefing.

Vă las acum, mă duc să ajung la un agreement cu un coleg, dacă poate el să facă în locul meu un meeting report.

Am luat din engleză cuvinte și le folosim prost. Confundăm la greu “a acomoda” și “to accomodate” (a asigura cuiva cazarea, “audienta” și “audience” (public), “support” și “support” (sprijin financiar). Traducem prin “a observa o lege” expresia “to observe a law” (a respecta o lege), pentru că ni se pare un verb cunoscut.

Nu contează cum vorbim, nu contează cât de prost combinăm limbile, important e să sune bine la ureche și să dăm impresia că știm engleza, chiar dacă nu știm corect româna.

Ați înțeles ideea: uneori mi-e dor de Pruteanu.


FOLLOW PE FACEBOOK ȘI ALTE CHESTII: Silviu Iliutacronicipebune

marți, 18 septembrie 2018

Adina V. - Scrisoare deschisă



Citesc surprinsă postări cu agramatisme, cacofonii evidente care se lăfăie în văzul tuturor, erori de tastare (ca să fiu blândă) și îmi spun că e mai bine să tac, strivită de avalanșa de "Superb"-uri, "Minunat", "Mă înclin" (oare de ce? te doare burta?) "Prețuire" (da ce, suntem la amanet?), "Mirific" ( probabil încă nu s-au trezit din somn), "Emoționant" (da, și mie îmi vine să plâng) ... 
Mă gândesc să arunc o privire la dotarea intelectuală a autorului, dar renunț, convinsă că iar dau peste cineva cu vreo trei facultăți la bord care o să mă ia la întrebări dacă îndrăznesc să-mi fac simțită prezența: "Cine ești tu să îmi spui că am scris greșit? câte cărți ai publicat ca să știu cu cine stau de vorbă? ce treabă ai pe wall-ul meu?" 
Neavând cu ce mă lăuda, asta din bun simț, că totuși aș putea enumera câte ceva, învăț să tac, admirând trocul de like-uri și întrebându-mă: io de ce n-aș scrie orice bazaconie, că oricum nu citește nimeni? dau căteva inimioare în dreapta și-n stânga și m-am asigurat de un loc în istoria literaturii, mai știi? 
Mi-e rușine de poeții adevărați. 
Când l-ai citit pe Blaga, Nichita, Păunescu, Esenin și atâția alții, ce poate să-mi mai spună mie ceva gen "Foaie verde-n bol de nucă"? (asta-i scoasă pe moment, nu o considerați indiciu).
Deci, iertare că dau atât de puține like-uri. 
Zi senină și minunată...și mirobolantă etc.
(adrisant: FB)

Adina V. 

18.09.2018

vineri, 7 septembrie 2018

Adina V. - Fântâna



Fântana aceea din care zbura pasărea paradisului în nopțile cu parfum de miozotis, din care se auzea muzica sferelor  lin mângâiată de clipocitul apei, în care se oglindea zâmbetul îngerilor în timp ce degetele noastre se uneau pe piatra ei rece...fântâna aceea, atât de departe acum, a secat.


Adina V.

7.09.2018.

vineri, 31 august 2018

Adina V. - Revendicare



Intrinsec, se dezvoltă ca o tumoră acest plictis față de lume. Indiferent de relația certă și inevitabilă, legăturile se destramă din ce în ce mai definitoriu.O atentă privire asupra a ce nu este vizibil aduce în prim plan o lipsă. Ca ființă rătăcită întâmplător pe drumurile asfaltate, cu miros de bitum, privind soarele reflectat de ferestrele blocurilor turn, stropită fin de aburii instalațiilor care încearcă să atenueze călduri exagerate explicate științific, mă întreb, întorcând un cumul de îndoieli pe toate părțile, ce am vrut eu să spun? Că am uitat! Beep, mi-am adus aminte. Nu știu ce caut aici, sunt o inadaptată. Nu social (sau poate), deși am învățat să parcurg pașii stabiliți de alții sau poate de un ritm interior pentru a fi în consens, fie el și superficial, cu ceilalți.

Concluzia: nu pot înțelege ce caut. Existența presupune un rol. Nu am aflat încă rolul meu.

Mi-e somn. Ee, somnul rațiunii naște monștri zicea Goya.

P.S. Citeam despre ființa astrală existentă în noi, în fiecare. Hmm, cred că ține de intelect, de dorință, mai puțin de o existență anume. Cănd vrei, poți orice. Adică romanii au avut mari merite în inginerie datorită cui? Că nu mi-am dat seama. Am urmărit un documentar despre realizările lor. Remarcabile, nimic de zis. Dar printre prototipul macarelei, al apeductelor, al fabricii multiple cu mori de făină și fierăstrău acționat de apă, al drumurilor (400 000 de km pătrați!!), al betonului care se întărește în contact cu apa, aparatul precursor al mitralierei, se mai pot lăuda și cu cisterna imensă de sub Constantinopole. Și m-a furnicat ceva pe piele. Ia s-o luăm metodic: ca să ajungă să construiască acest oraș, important centru comercial și poarta de intrare în Europa, nu cumva au trebuit să treacă de daci? Să cucerească Sarmisegetuza? pe care au asediat-o mult timp și a rezistat pentru că avea apă în depozitul subteran? Adică un fel de cisternă, nu? Păi nu?! Și uite-i acum mediatizați drept mari inovatori.
Revendic cisterna în numele strămoșilor cu bărbi. o să mă documentez și despre celelalte, sigur nu-s ale lor. Două din ele au denumiri pur grecești :))

Gata, mi se închide ochiul pineal.
Somn ușor.


Adina V.

1.09.2018

joi, 30 august 2018

Adina V. - Extreme



Aștepți ceva atât de mult încât ești dispus să schimbi culori, forme, să vezi totul altfel doar pentru a te minți că ai găsit ce căutai. Îți spui că ești perfect, că tu poți sări peste bariere, că nimic nu te poate dărâma. Și ce frumos te descoperi în oglindă. Și ce amarnic cazi când lumea îți arată că nu e suficient să crezi. Nici să te agăți de această minciună a ta pentru a te salva de la înecul din viața anostă, gri, atât de gri.
Extremele te salvează, acolo e adevărul.
Alb sau negru.

Adina V.

31.08.2018

miercuri, 1 august 2018

Adina V. - Întoarcere



Am cunoscut ce-nseamnă zborul, dar și căderea.
Sunt două noțiuni legate, nu poți să nu le explorezi pe amândouă. Pentru că nu poți zbura la nesfârșit.
Orice întoarcere este o cădere. Ai fost altcineva și redevii cine ești.
Dar asta nu te mai mulțumește. Mai vrei bucuria de a privi cerul de aproape. Cazi ascunzând-o în suflet, ca pe o speranță neîmplinită a celui care ai fi putut fi. Dacă n-ai fi zburat...

Lumina ne dezvăluie întunericul. Asta e menirea ei. La fel și zborul. Ne dezvăluie căderea.
Pro și minus.

Întotdeauna, undeva... te întorci.

Adina V.

1,08.2018

duminică, 29 iulie 2018

Adina V. - Iluzia



Iluzia este cea mai puternică armă contra singurătății.
Negarea realității este suportul iluziei.
Realitatea îl distruge pe cel slab, dar cel puternic va găsi o cale de evadare. 
Iluzia acceptată, asumată...acolo unde totul e posibil. 
Einstein a susținut că forța cea mai mare este Iubirea. 
Dar el a trăit în alte timpuri. 
Azi, iubirea are o formă diferită, și-a pierdut esența primară.
Iubirea este cu atât mai puternică, cu cât este mai iluzorie.
Nimic din ce este permis, palpabil, real, nu mai are forță. 
Doar ce dorim și nu putem avea poate pune în mișcare resorturi nebănuite. 
Poate activa forța care schimbă realitatea. 
Iluzia.


Adina V.

29.07.2018