Am privit în sus și am dorit să ating bucata mea de cer. Am căutat un munte al meu. Pașii au mușcat din povârnișuri, degetele au atins pietrele tăcute și reci, m-am agățat de firul de iarbă plăpând și am urcat, rădăcinile brazilor mi-au fost trepte, șoaptele crengilor atinse de vânt mi-au fost îndemn. Urcând, depășeam etape ale unei transformări spirituale într-o contopire tot mai deplină cu natura. Liniște, liniște.
Ajunsă pe culme, mi-e tot mai dor de mine.
Adina V.
30.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru popas.