Mergi pe stradă și zâmbești fără să fii atent la ceva. Un om întoarce capul mirat după tine, nu vezi cum plouă ori razele se joacă prin frunzele târzii. E suficient vârtejul interminabil al îndoielilor din suflet, acaparează sunetul pașilor pe asfalt . Cineva strigă să te dai la o parte, o mașină trece îm viteză și stropi grei sar pe tine. Zâmbești.
Și dintr-odată, zâmbetul devine firesc, luminos. Nimic nu te poate opri să simți frumosul ascuns în fiecare frunză, strop de ploaie, privire. Trebuie doar să vrei să îl vezi. Și, uite omul acela care se apropie... zâmbește.
adina v.
14.10.2019
Say cheese!
RăspundețiȘtergere:)))
RăspundețiȘtergereAm zis! :)