Blogurile mele

Ascultă Radio Poema

miercuri, 31 octombrie 2018

Adina V. - Citind tablouri



Un tablou păstrează gândurile unui artist. Sau poate nu a fost un artist, ci doar un om simplu care într-un moment oarecare a vrut să vorbească. Dar cuvintele nu veneau. Și atunci le-a pictat.
Un tablou al naturii. Un copac aproape uscat ce-și poveștește durerea, un munte erodat vorbind despre singurătate. O casă pierdută în depărtare, neclară, ca un vis uitat dimineața.
Un tablou simplu, asemeni omului care l-a pictat.
În colț, un nume. O poveste neînțeleasă. Un nume și atât.
Nu știu să pictez.
Eu scriu.

Adina V.

31.10.2018

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate



Când scrii frumos despre oameni, ochii lor zâmbitori spun povestea sufletului iubitor.
Când descrii un copac aproape uscat ce-și povestește durerea, pe ramurile lui mugurii prind culoarea verde.
Când un om gândește că vine iarna, pictează un tablou cu mulți ghiocei ce apar pe la tâmplele copacilor goi.
Când un necunoscut citește aceste rânduri, pe retina ochilor lui apare Speranța.
Speranța pictează cu privirea. 

Dumitru Neagoe



4 comentarii:

  1. Dar scrii admirabil,mai bine ca foarte multi care indraznesc sa scrie.Pe mine m-ai cucerit de mult.Iremediabil.Se vede ca ai baut apa din Ozana

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc mult, Necunoscutule.
    Mi-ai dăruit un zâmbet :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Speranta...cand citesc ce scrii...devin plin de SPERANTA!!!...

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc pentru popas.