Ca un bibelou uitat pe un raft...
Cândva, mângâierea unei priviri însuflețea corpul rece. Albul porțelanului lumina gândul, ziua, noaptea.
În timp, strălucirea s-a estompat, lumini și umbre noi au aruncat patina timpului peste el.
Un bibelou uitat pe un raft aștepta în colțul lui un zâmbet. O atingere. Tăcut.
În timp, strălucirea s-a estompat, lumini și umbre noi au aruncat patina timpului peste el.
Un bibelou uitat pe un raft aștepta în colțul lui un zâmbet. O atingere. Tăcut.
Alte rafturi, alte bibelouri. Unele sofisticate, altele colorate viu, au alungat amintirea lui.
S-a așternut praful. Praful zilelor de așteptare, fin strecurat de uitare.
El zâmbea la fel, luptând cu orele ce se scurgeau greu. Un suflet uitat pe un raft, într-o carte a timpului. Un bibelou, altul, și altul, colecție de porțelan fragil.
S-a așternut praful. Praful zilelor de așteptare, fin strecurat de uitare.
El zâmbea la fel, luptând cu orele ce se scurgeau greu. Un suflet uitat pe un raft, într-o carte a timpului. Un bibelou, altul, și altul, colecție de porțelan fragil.
Suflete, uitare.
Cioburi.
Adina V.
Adina V.
31.10.2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru popas.