Adina V. - Semnal

Mă uit la antena parabolică de pe acoperișul dințat cum plouă peste ea, se preling idei. Pe grundul exfoliat fotonii se-mpiedică. Mă uit cum stă ea așa, ca o veveriță în copac, atentă să prindă ultimul cântec, să pună pe harta Europei norii.
O tablă concavă în care se adună fluxul magnetic de acasă.
În centru sunt sateliții acestei lumi moarte, acoperită de atâta ploaie, ninsoare.
Mă prind de unul din ei și alunec pe cablul străin de frământările mele. Pământul se uită la mine și crapă de rușine.
- Ce sunt exhibițiile astea? mă-ntreabă pata de apă de pe tavan.
- Țânieți gura! îi răspunde plasma în graiul bănățean clipind spre mine românește.


adina v.

21.11.2018

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate