Blogurile mele

Ascultă Radio Poema

Se afișează postările cu eticheta Timpul pierdut. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Timpul pierdut. Afișați toate postările

sâmbătă, 31 martie 2018

Timpul pierdut



Azi m-am întrebat retoric (cine să-mi răspundă dacă pe mine mă întreb, nu? iaca un pleonasm, ei și?) ce fac eu pe FB? Cred că m-am prostit, cum să pierd timpul în care aș putea face altceva? Mă mai amuz spicuind de pe ici pe colo câte o perlă, dar să știți că nu-s acelea de cultură. Citesc o postare care face elogiul unei lupte în pat, cearceafuri mototolite, suspine, trăiri...așa de intense că simt cum mi se apleacă numai dacă mă gândesc la miere. Dau peste o aplicație care e pe post de ghicitoare în ghioc. Sau mai bine zis, în avatar. Îmi poate spune ce am fost in viața trecută, ce sunt și voi fi în viața viitoare. Accept, de curiozitate, le dau fotografia de la profil, și aflu că am fost actriță, hoață și apoi ducesă. Repet figura, numai așa, ca să-i verific, și nu renunța la niciuna din îndeletniciri. Dar, observ în subsolul rezultatului că-mi reproșează faptul că din cauza ochelarilor nu mi s-a putut detecta o parte din față. Păi, aplicație dragă, atunci de ce mă induci în eroare? Te dau în judecată că m-ai făcut hoață.
Mai arunc o privire la tv unde rulează un film prost, apoi iată, primesc o cerere de prietenie. Am vreo 700 neelucidate, neșterse din lipsă de timp. Noua cerere vine din partea unui imberb cu mușchi la vedere, posesorul unui Ferrari virtual, amator de manele și tipe tunate după ultima modă. Îi fac un bine și-i șterg cererea, dar nu pot să nu mă întreb cum ar fi arătat lumea dacă nu se renunța la chiloțeii tetra, budigăii de iarnă și ștrampii călduroși, decenți. Păi nu? Sănătos și serios. Presimt că bolile cele mai grave și frecvente ale secolului viitor vor fi cistita, glaucomul, osteoporoza plus toate afecțiunile legate de circulația sanguină, mult încetinită de la statul pe loc. De obezitate nu mai zic, nici de problemele psihice, acelea deja sunt apanajul prezentului.
Buun...Azi a fost o zi omagială a unui poet. Și nu unul oarecare. Să fiu eu sănătoasă de câte ori am citit că îl venerează atâția. Dar, curios, deși le dau mură în gură, ba o poezie, ba chiar înregistrări cu poetul respectiv, neam! Nika! Uitat. Iată cum devin adepta proverbului...A uita e omenesc! Ce, nu e corect? Ba e. Altfel nu aș fi așa calmă.
Ce spuneam? Aa, ce caut eu pe FB...Timpul pierdut.


Adina V.

31.03.2018