Dintr-o inexplicabilă aversiune față de ridicol pașii mi s-au încurcat în hățișul vorbelor banale. Mă mint deseori că poetica simțire înseamnă a trăi simplitatea la cote maxime. Dar simplitatea trebuie arătată printr-un limbaj elevat, specific trăirilor înalte. Creativitatea are nevoie de complexitate. Cuvintele sunt doar instrumentele prin care ea se exprimă. Matematica ne-a învațat că toate numerele pot fi permutate, combinate, aranjate. La fel și cuvintele. Topica, inversiunea și toate celelalte forme de împletire a sunetelor se bazează pe gândirea concretă, însă trebuie să izvorască dintr-o gândire abstractă.
O frunză moare poetic în vers, dar este tot o frunză. A vedea mai mult în acea trecătoare palmă cu nervuri în care seva vieții a adormit, înseamnă a simți poetic.
Literele, nervurile cuvintelor, se aliniază pulsând sau nu. Permutări. Muzică. Un sunet singular este frumos, dar abia într-o simfonie a sunetelor prinde viață. Poate fi simplu, înalt, grav, dar fără celelate sunete nu va fi decât o șoaptă, un strigăt sau un geamăt. Care nu va crea o stare, ci doar un moment.
Adina V.
21.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru popas.