Adina V. - Tablou

Mi-a deschis ușa un căluț de mare. A nechezat scurt și a fugit. 

În living, un inorog împungea o scoică să scoată note muzicale. Do, re mi. Do! Pe portativul din fața ei, notele se aliniau aleatoriu și clapele pianului eliberau chemări din trecut. Pe canapeaua de culoarea algelor se plimbau melci divers colorați. Cei mari îi secondau pe cei mici având grijă să nu se împiedice. Un lampadar își doza lumina răsfrântă pe masa de corali. 

M-am așezat într-un fotoliu și am așteptat. A apărut un melc uriaș purtând pe cochilie o carte. Se îndrepta spre mine și corpul său se unduia de parcă avea aripi. Mă uitam cum înaintează lăsând în urma sa o dâră argintie. Pereții clipeau din peisajele marine, peștișori aurii se învârteau în jurul cărții. Picioarele îmi erau paralizate de așteptare. Doream atât de mult să ating cartea. s-o deschid, să-i răsfoiesc filele, încât brațele mele s-au întins spre ea și s-au tot întins până dimineață.

Am deschis ochii și am privit tabloul din fața patului. O corabie eșuată pe o stâncă. M-am ridicat, am luat rujul cel mai roșu și am scris cu el pe oglindă: 

"Orice vis se termină dimineața"...

Apoi am plâns.

Adina V. 

25.04.2018