Adina V. - Detectiv la datorie

Se construiesc astăzi poezii pompoase stilistic, cu metafore în cascadă, ”creștetul cuvintelor”, ”goană aparentă”, ”cămășă înflorată”, ”constelații clasice” etc. Aproape fiecare substantiv e însoțit de un adjectiv, de aici ”înflorarea” nefirească a compoziției. Simplitatea este mult mai plăcută. Mă refer la simplitatea prezentării imaginilor.

Metafora se sugerează, nu se servește pe tavă. Și mie mi s-a oferit acest secret de către un iubitor al poeziei.  Când mi-a fost dăruit, m-am cutremurat. Atunci m-am oprit să mai scriu cu abuz de metafore. Am ”văzut” cu alți ochi tot ce scrisesem, am ”văzut” câtă dreptate este în aceste cuvinte. Citind marii poeți, nu ai să întânești așa ceva. 

Imagistic a scris Esenin, dar cum a făcut-o! Păi când spune Esenin: ”sumbri călăreți de lemn” referindu-se la copacii din pădure...o iei la fugă simțindu-i pe urmele tale. Ce este aici metaforă? doar cuvântul ”lemn”, și acesta numai în raport cu celelalte. El le pune însă în altă lumină pe acestea. Și atenție, este la sfârșitul exprimării, astfel încât, cititorul aude întâi ...”sumbri călăreți”. El deja vede niște călăreți tăcuți amenințători. Și vine surpriza: ”de lemn”. Păi înlemnești. Adicătelea nu-s călăreți? Și goana unor călăreți se transformă în vîjâitul copacilor, parcă vezi crengile cum se îndreaptă spre tine să te apuce, auzi pocnetul copitelor...de vânt. Și totul în câteva cuvinte! Imagine vizuală directă, auditivă indusă. 

Ce să-mi creeze mie în minte ”o goană aparentă”? (am întâlnit deunăzi această figură de stil într-o postare. Înafara faptului că o goană nu poate fi aparentă, că doar nu te prefaci că fugi stând pe loc, dar deja mie mi s-a spus totul. Eu primesc de-a gata. 

Ziceam de simplitate. Păunescu, contrar părerilor generale, chiar a scris simplu. Exemplu: 

Nu știam c-am avut 

acest mare noroc 

să trăiesc lângă-un om 

care lumii-i dă foc!  (Eroina ești tu)

Este aici vreo metaforă? Poate un pic, acel ”lumii-i dă foc”. Dar ce forță! Îți spui: ”ia uite, nu știa cine e omul lângă care trăia, ce putere avea acest om”. E vorba de patimă, de forța aceea de a trece peste tot, de a spulbera tot. Și uite cum niște versuri simple te fac să vibrezi. Pentru că sunt vii!

adina v. 

14.01.2019

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate