Adina V.-Chemare

E a treia zi de tăcere. Privesc gardul de sărmă care înconjoară grădina în care nicio floare nu mai are culoare. Alb, negru, la atât se rezumă simțul meu estetic.Tăcere și strigăt, chemare, suspin. Alb, negru.

Albinele au plecat, nici vântul nu adie în această grădină care așteaptă. Mă tem că o boare de vânt ar spulbera aceste flori muribunde, cenușa lor s-ar risipi și nu ar mai rămâne nimic, decât gardul care așteaptă cu gheare de fier întinse spre cer. Sau spre mine. Ca o chemare.


Adina V.

29.04.2018

Adina V. - Tablou

Mi-a deschis ușa un căluț de mare. A nechezat scurt și a fugit. 

În living, un inorog împungea o scoică să scoată note muzicale. Do, re mi. Do! Pe portativul din fața ei, notele se aliniau aleatoriu și clapele pianului eliberau chemări din trecut. Pe canapeaua de culoarea algelor se plimbau melci divers colorați. Cei mari îi secondau pe cei mici având grijă să nu se împiedice. Un lampadar își doza lumina răsfrântă pe masa de corali. 

M-am așezat într-un fotoliu și am așteptat. A apărut un melc uriaș purtând pe cochilie o carte. Se îndrepta spre mine și corpul său se unduia de parcă avea aripi. Mă uitam cum înaintează lăsând în urma sa o dâră argintie. Pereții clipeau din peisajele marine, peștișori aurii se învârteau în jurul cărții. Picioarele îmi erau paralizate de așteptare. Doream atât de mult să ating cartea. s-o deschid, să-i răsfoiesc filele, încât brațele mele s-au întins spre ea și s-au tot întins până dimineață.

Am deschis ochii și am privit tabloul din fața patului. O corabie eșuată pe o stâncă. M-am ridicat, am luat rujul cel mai roșu și am scris cu el pe oglindă: 

"Orice vis se termină dimineața"...

Apoi am plâns.

Adina V. 

25.04.2018

Adina V. - Metamorfoza durerii

Mă uit la spinii în care se-mpiedică ploaia.

O platoșă cu tuberculi dureroși îmi înghite corpul încet, cu o bucurie sardonică a mistuirii lente. Spini meniți a împărți durere, spini care se hrănesc din sângele amintirilor. Rădăcinile lor mi-au împânzit oasele cu o rețea de guri hămesite care absorb orice urmă de bucurie. Oasele mă dor, acea durere latentă care sfărșește prin a lichefia tot ce este solid. Un corp inutil devenit o masă gelatinoasă. În care mai plutesc rătăcite zilele cu tine, reminescențele unui ieri solidificat, crucificat pe masa tăcerii.

Picioarele-mi sunt prinse în capcana unei tulpini groase, înfiptă în nisip. Nisipul din care clădeam visuri cu iubiri durabile sub un soare sceptic. "Te-ai schimbat", îmi spuneai, și zâmbetul tău îmi rănea privirea, îmi clocotea sângele până nu mai rămânea nimic, doar spinii aceștia care mă dor de când ai plecat și plouă, plouă...


Adina V.


24.04.2018

Adina V. - Cuvinte

Dintr-o inexplicabilă aversiune față de ridicol pașii mi s-au încurcat în hățișul vorbelor banale. Mă mint deseori că poetica simțire înseamnă a trăi simplitatea la cote maxime. Dar simplitatea trebuie arătată printr-un limbaj elevat, specific trăirilor înalte. Creativitatea are nevoie de complexitate. Cuvintele sunt doar instrumentele prin care ea se exprimă. Matematica ne-a învațat că toate numerele pot fi permutate, combinate, aranjate. La fel și cuvintele. Topica, inversiunea și toate celelalte forme de împletire a sunetelor se bazează pe gândirea concretă, însă trebuie să izvorască dintr-o gândire abstractă.

O frunză moare poetic în vers, dar este tot o frunză. A vedea mai mult în acea trecătoare palmă cu nervuri în care seva vieții a adormit, înseamnă a simți poetic.

Literele, nervurile cuvintelor, se aliniază pulsând sau nu. Permutări. Muzică. Un sunet singular este frumos, dar abia într-o simfonie a sunetelor prinde viață. Poate fi simplu, înalt, grav, dar fără celelate sunete nu va fi decât o șoaptă, un strigăt sau un geamăt. Care nu va crea o stare, ci doar un moment.


Adina V.

21.04.2018

Adina V. - Blok

   Ieri am dat blok contului bancar, oricum era afectat de penuria lumii a treia.
Un functionar zelos a vrut să mă repună pe linia de plutire și a trimis niste kilobiți pe alt cont la purtător, devalorizat și acesta de tehnica învechită. Telefonul a scâncit anunțând dezastrul: "Din motive de securitate v-a fost blocat contul. Dacă nu vă prezentați în 30 de minute la sediu, contul va fi șters."
   Am luat de mână cireșul înflorit și am zburat până la cer ca să-mi răcoresc fruntea în nori. Apoi, am coborât cu picioarele pe pământ și m-am îndreptat spre sediul albinelor. Regina mama se lăfăia la un birou plasat la etaj, nefăcând. ca de obicei, nimic. M-a întâmpinat, însă, un bondar zumzăind nervos cerând insistent documentul de proveniență. Am extras cu vârful degetelor plasticul doveditor și i l-am înfipt în ochi. Zumzetul s-a întețit și au apărut și alți bondărei curioși. Le-am arătat buzunarele în care adusesem niște vânt primăvăratic. Nu erau deloc mieroși, din contră, s-au revoltat pe loc și au scos acele la înaintare repunându-mă în drepturi și dându-mi accesul la fagurele personal pe care urmează să-l umplu treptat, după care m-au expulzat din stup.
   I-am zumzăit și eu de afară, mărunțind din buze, apoi am șters-o. Adresa de mail.
   Telefonul l-am abandonat lângă automatul de supt carduri pentru că, în mod eronat, vibra crescendo a cer înnorat, gheață la mal, deși sub cireș se configurau niste poame.

Adina V.

17.04.2018